Patria laptelui, așa cum o știam noi, Austria le-a lăsat un gust amar micilor fermieri crescători de vaci de lapte din România.
Fermieri care fac singuri tratamentele vacilor, controale de trei ori
pe an, pășuni fertilizate cu bălegar de 4-5 ori pe an și taxă pentru un
fond de promovare a produselor locale – sunt lucrurile observate de un
grup de fermieri români ce a vizitat zilele trecut mici exploatații de
bovine din Austria.
Cei 21 de producători, membri ai Asociației Fermierilor Utilizatori
de Automate pentru desfacerea laptelui crud din România, au revenit în
țară lămuriți pe deplin de ce lactatele românești nu sunt dorite pe
piața europeană: ar demonstra ce înseamnă brânza făcută cu lapte de vacă
scoasă la pășune și, implicit, ar da peste cap afacerile străinilor
care acum păcălesc consumatorii cu fel și fel de arome menite să
mascheze calitatea slabă a laptelui, culmea, produs în Alpi.
”Luna trecută am propus membrilor
noștri dacă vor să facă un schimb de experiență cu fermierii din Austria
pe ceea ce înseamnă produsul de fermă sau mai precis pe lanțul scurt.
Am reușit să ne adunăm 21 de fermieri și am hotărât să plecăm în martie,
pentru că este o lună mai lejeră pentru noi, că nu începem lucrările de
primăvară. Prima oprire a fost la Camera Agricolă a Austriei, unde ne-a
fost prezentat specificul agriculturii austriece. De departe cea mai
interesantă experiență pentru fermieri a fost atunci când am mers să
vizităm trei ferme de familie: una specializată pe obținere de lapte și
iaurt ce ajungea în școli, una pe obținerea de brânzeturi maturate și o
fermă de creștere a oilor de lapte și procesarea laptelui în iaurt și
rulouri de brânză cremoasă”, a declarat, pentru Cristian Lungu, președintele Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate pentru desfacerea laptelui crud din România.
Hrana animalelor, compusă din iarbă și concentrate
”Comparativ cu fermele noastre au
foarte puțin pământ și baza furajeră o asigură puțin cu exagerări în
administrarea gunoiul de grajd. Cel mai probabil conținutul de azot în
lapte este destul de mare. Administrând o cantitate mare de gunoi de
grajd pe pajiștile care sunt cosite apare si excesul de azot în lapte,
ce poate fi văzut doar în analizele de lapte. La ei bălegarul de grajd
constituie îngrășământul de bază, coroborat cu acțiunea de
supraînsămânțare, obțindu-se astfel producții foarte bune la hectarul de
iarbă. Acolo hrana principală a vacilor de lapte este constituită din
iarbă și concentrate, spun ei 2 kilograme pe cap de animal, destul de
puțin din punctul meu de vedere, având în vedere că animalele stau
închise 12 luni pe an. Nu ni s-a spus deloc dacă folosesc premixuri, dar
eu sunt sigur că în concentrate au și ceva premixuri, pentru că
animalului care stă în stabulație 12 luni, cu o perioadă scurtă de
păscut, îi trebuie foarte multe vitamine și minerale, or animalele
arătau foarte bine în grajd”, a mai spus fermierul.
Lapte și iaurt pentru copii – "bio" cu arome artificiale
Prima fermă pe care ”automatiștii”
din România au vizitat-o a fost cea a familiei Strobl din localitatea
Mondsee, din landul Salzburg. Aici se produc lapte și iaurt pentru hrana
școlarilor și preșcolarilor. Zilnic, în cadrul liniei de procesare, se
ambalează peste 2.000 de pahare de lapte și iaurt bio.
”Nu sunt convins, dar nu cred că se
admite la nivel de Uniune Europeană produs bio cu arome, tocmai pentru
că la baza producerii aromelor stă un produs chimic. Ni s-a dat spre
degustare un iaurt cu căpșuni care avea câteva fructe, dar aroma de
vanilie era pur și simplu o aromă, nicidecum un baton de vanilie.
Iaurtul pe care l-am degustat era chiar mai slab calitativ decât un
iaurt produs în România de o mare firmă procesatoare. Am rămas surprinși
că austriecii dau copiilor alimente pe care nu ar trebui să le mănânce
nici adulții. Fermierii noștri i-au oferit austriacului un pahar de
iaurt și o sana românească, iar în momentul în care a gustat iaurtul
românesc cuvintele i-au rămas în gât austriacului, dar a încercat să-și
mascheze încântarea schițând un zâmbet scurt, fără să facă vreo remarcă
la adresa produsului românesc”, povestește fermierul român.
O altă fermă vizitată de
crescătorii români a fost cea a austriacului Eisl, care a ocupat funcția
de ministru al Agriculturii pentru landul Salzburg timp de 16 ani.
Fermieri români au remarcat faptul că în decursul celor 16 de ani de
mandat, fermierul austriac a reușit să agonisească o adevărată avere
acolo.
”Fermierul acesta avea 130 de oi
din rasă germană specializate pe producția de lapte. În interiorul
adăpostului era amplasată și sala de muls. Putem să recunoaștem că
standardul de viață al oilor era foarte ridicat, la fel și standardul de
viață al fermierului. Este greu de crezut că acest standard de viață
ridicat era obținut de pe urma celor 130 de oi, chiar dacă laptele
obținut era procesat și transformat în produse de înaltă calitate,
adresate consumatorilor cu venituri mari. Am degustat și aceste produse
și am rămas dezgustat de calitatea pe care o tot lăuda. Se pare că o
parte din colegii noștri care au degustat produsele din fermele
austriece au avut ceva probleme de sănătate, semn că așa zisele produse
bio au și altceva în ele”, a ținut să precizeze fermierul Cristian
Lungu.